marți, 11 octombrie 2016

Trăiesc, dar cu obiecții




Mulți vorbesc despre moarte din auzite
la fel ca despre poetul ce nu a vândut nicio carte
și a înlocuit țiglele sparte cu ele
să fie citite de stele în timp ce le răsfoiește vântul,
nu știu unde s-au informat
că sângele orbește și îi trebuie o injecție de singurătate
sau că e neapărat să-i dai umbrei cu cremă anti rid
să nu sperie rădăcinile ierburilor,
când îi aud că este obligatoriu să aibă cartea de identitate la ei
să-și facă mutație într-un oraș imaginar
unde propozițiile sunt interzise prin lege
îmi vine să plec pe furiș
să cumpăr o mașină de făcut tuneluri
să le demonstrez că se poate circula pe sub pământ,
toată lumea discută despre moarte
ca despre o cardiogramă
fără să afle vreodată câte bătăi sunt lipsă,
comentează la fel ca prietenul meu
ce și-ar dori să aibă relații cu două femei
în același timp pentru a avea gemeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu