joi, 13 octombrie 2016

Text desfrunzit



Frunzele în cădere foarfecă aerul
asemenea lamelor ruginite ale unei secerători
ce înaintează spre mine,
nu îmi mai permit să fiu fericit,
observând că nici lumina nu are alibi.

Pe țiglele de la casă
am scris texte din constituție
poate vântul le citește în fugă
și nu se mai comportă
ca o pușlama de cartier.

Și mâine va continua
colectivizarea melancoliilor
în timp ce frigul
îmi oferă o insulă de salvare.

Cartofii pe care i-am rotunjit  cu mâinile
sub pământ
într-o după amiază calmă de vară
nu mai am curaj să-i curăț
singurătatea a ascuțit cuțitul de inox
din bucătărie atât de bine,
încât mi-aș putea tăia liniile vieții din palmă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu