sâmbătă, 15 octombrie 2016

Singurătatea a luat forma frunzelor



Parcă stropesc cu benzină zilele
de ard așa repede,
trăiesc atât de urgent,
încât inima
și-a prelungit programul de lucru,
santinelele de ușile ei,
nu mai cer parola nimănui
lumea intră acum pe baze de liste
și o declarație că sunt alergici la zâmbete,
trupul mi se înclină spre pământ
ca un zid construit din fum
împins de mâna unui sfânt,
cred că am devenit navigabil
pot trece de pe un mal pe altul sângelui,
ținând în brațe toată singurătatea din cartier,
port doar cămăși cu mânecă lungă
epiderma mea
a devenit un penitenciar de apusuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu