joi, 13 octombrie 2016

Exercițiu de scos aripile la vedere



Astă vară priveam lacul din fața mea, contrariat că nu are niciun nufăr. L-am scuzat, gândindu-mă că la iarnă când gerul îi pune lentile groase de gheață să privească stelele rămășițele acestora i-ar păta vederea. În timp ce visam o doamnă ce producea valuri cu frumusețea  a intrat în apă. M-am gândit să o scot din câmpul vizual pentru că eu nu m-am îndrăgostit niciodată în apă. La scurt timp a început să dea din mâini semn că dacă nu interveneam rapid s-ar fi înecat. M-am aruncat îmbrăcat și am luat-o în brațe să o scot la mal. Ea se zbătea să scape din mâinile mele, voind să mă tragă spre centrul lacului. În cele din urmă am adus-o pe uscat. S-a ridicat în picioare și mi-a zis: ești tâmpit, trebuia să mă duci pe malul celălalt unde nu este nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu