joi, 6 octombrie 2016

Anotimp mirosind a pustiu




Poliția locală din oraș
păzește felinarul din fața prefecturii
să nu îl stingă vântul,
frunzele, căzând fac găuri mari
în singurătatea de pe străzi,
degetele ar vrea să le mângâie,
dar trebuie să se învoiască la mine,
știu că le consider
limbi de ceasornic din care picură sânge,
păsările s-au ascuns sub streșini
să nu creadă lumea
că gălbenușul din ouăle lor e contagios,
bătăile inimii le cedez
unei turbine eoliene
poate se aprind luminile
în suburbia în care locuiesc
să nu calc puținele vise care mi-au rămas
sau să le latre vreun orfan maidanez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu