joi, 15 septembrie 2016

Viața ca o adiere de pelin




De câte ori ies în oraș
să caut pe străzi
fluturași de salarii
să știu care mai este
prestigiul sărăciei,
mă opresc
câteva secunde
în dreptul inimii
să-i văd
programul de lucru,
uneori mi se întâmplă
să întâlnesc
o femeie frumoasă
și fără nicio aprobare
dă drumul
focului de artificii,
trebuie să mă întorc acasă,
cămașa îmi este atât perforată
de parcă aș fi vrut
să prind cu ea
meteoriți căzuți pe tinerețea mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu