marți, 6 septembrie 2016

Text răvășit



Mirosul de femeie goală
îmi pătrunde în cuvinte,
versuri stau înșirate
ca niște proiectile neexplodate,
perdeaua are insomnii
și numără razele de lună,  
s-a dat alarma pe cearșaf
pare îngândurat,
paiajenul ce-mi împletește
în fiecare noapte visele
a uitat modelul plasei,
podeaua se abține
să mai scârțâie,
cămășile din șifonier
încep să bată
în dreptul unde îmi acoperă inima,
bărbatul din tablou
închide fermoarul portofelului
să nu-i citească nimeni
vârsta
din cartea de identitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu