joi, 4 august 2016

Un traseu cu denivelări



De câte ori trasez
o trecere de pietoni
spre ușa casei mele
cu zahăr tos,
în speranța
că vreo femeie,
pe care o văd
din când în când
în oglinzile
retrovizoare ale inimii,
ar dori
să ajungă la mine,
deschid
umbrele de soare
peste cristalele albe
să nu se bronzeze
și ea,
să creadă
că a intrat mai întâi
întunericul,
ce are prostul obicei
să meargă mereu
înaintea oamenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu