vineri, 5 august 2016

Ciorne cu respirația întreruptă



Șterg cuvintele
de pete
până se vede
musculatura ideilor,
le prescurtez
să nu se distingă
gândurile ascunse,
dacă e frig
le încălzesc cu vocile
depozitate
în numele meu,
de se înclină
de prea multă iubire
le pun sprijin inima,
să aibă prestigiu
le dau cu fixativ,
când nu reușesc
să-i descriu șoldurile,
încât să semene
cu două jumătăți de soare
le mototolesc,
câteodată poemul
este asemenea unui copil
pedepsit
că este prea frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu