duminică, 31 iulie 2016

Un poem ce se uită repede



Mai sunt
câțiva centimetri
până la toamnă,
mă grăbesc
să fac dragoste,
lumina va deveni
mai amară
ca frunza de pelin,
cearșaful
se va  înnora
asemenea unei flori
de bumbac
peste care se apleacă
să-l culeagă
o mână de negresă,
tăcerile își vor mări tirajul,
ferestrele se vor îmbolnăvi
de insomnii,
mierlele se vor ascunde
în cântecul lor,
iar pantofii mei
încrețiți de griji
nu vor mai găsi
drumul către casa ei,
din cauza avalanșelor
de frunze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu