vineri, 8 iulie 2016

Căutând luna într-un nufăr



Am îndoit  străzile
din oraș ca ea
să treacă prin fața
casei mele,
nu am mereu
atât de mult zahăr tos
să-i configurez
o trecere de pietoni
până la ușă,
când plouă
mi-e teamă
să nu se rătăcească,
nu are curaj
să îndepărteze norii
cu mâinile goale
să nu o curenteze,
o simt
când se apropie
mirosul sprayului
îmi face umbra
să zâmbească,
iar soarele din șoldurile ei
îmi topește
cuburile  de gheață din frigider
de nu mai am cu ce răci fanteziile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu