luni, 27 iunie 2016

Zburând tot mai aproape de iarbă



Pe chipul meu
noaptea
a săpat șanțuri
să-și ascundă
serviciile secrete,
frigul
ca un infractor alb
și-a creat coridoare
să ajungă la inimă
cu sigiliile pregătite,
de la un timp
ea adoarme
cu mâinile pe fața mea
să nu mi se evapore visele
și să nu știe a doua zi
cum să se îmbrace,
dimineața mă trezesc
cu cercuri adânci
pe epidermă
din cauza inelelor,
la fel cum monedele antice
au rămas încrustate
pe obrazul veacurilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu