sâmbătă, 4 iunie 2016

Pași care nu se aud



Pantofii mei făceau febră
de câte ori mă îndreptam
spre casa ei,
deși toată noaptea
îi obligam să asculte
muzică de dragoste
să nu se împiedice
de borduri
din cauza emoțiilor,
de-ar fi fost
să o iau prin parc
iarba ar fi început
să organizeze excursii
pe alte continente,
fântâna arteziană
s-ar fi lăsat sedusă
de grădinarul
ce tot micșora
gardul viu din jur
să pară mai înaltă,
ultimul drum
l-am parcurs încălțat
cu pereche de cizme,
cumpărate  din talcioc,
ale unui soldat
cu piciorele retezate
în al doilea război mondial.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu