miercuri, 29 iunie 2016

Manuscrise răvășite



Eu noaptea
scriu poeme în minte,
nu mă vede nimeni
când îi dau
de lucru inimii
sau măsor
cu ruleta sângelui
distanța dintre strofe,
tehnica
am învățat-o
de la teiul din curte
ce fabrică ceai
în tăcere,
uneori ea,
își plimbă mâinile
prin părul meu
răvășindu-mi cuvintele,
dimineața când vreau
să transcriu versurile
par un braț de nuiele
aruncate înaintea primăverii
să le îndrepte cu prospețime.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu