duminică, 19 iunie 2016

Admirând apusul înaintea unei săcerători



Cu degetele
istovite de dragoste
măsor
cât a trecut
din acest secol
să-i pot face loc
într-un colț al grădinii,
descui
camera de oaspeți
a unei femei,
aș putea modela
din argilă
câteva privighetori
să cânte
imnul național
cărților din bibliotecă,
când voi muri
aș vrea să le țin
pe coapsele ei,
am citit undeva
că se răcesc ultimele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu