vineri, 20 mai 2016

Verdele de la care învaț să nu mai fiu



Nu mă visează nimeni,
altfel dimineaţa
m-aş trezi palid
ca și când aș fi stat
întru-un flacon
cu incertitudini,
nu se gândește
nimeni la mine
aș simți
cum mi se subțiază
cămașa 
să mi se vadă inima,
dacă îmi ascult
cu atenție
cardiograma 
aud cum sângele
pulsează
din ce în ce mai încet,
ceea ce înseamnă
că mulţi se străduiesc
să mă uite,
nu știu
când mă voi împăca
cu ideea
că nu sunt decât o vioară
înfrunzind
la fereastra limbii române.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu