vineri, 13 mai 2016

Poet rătăcit pe cărarea din păr a unei femei



Am spălat
singurătatea
la subțiori
cu săpun de casă
până când degetele mele
s-au îndreptat,
asemenea
unor trecători
între două texte
despre adevăr,
la fel ca santinelele
ce-mi păzesc inima
când pași ei
se aud foșnind
ca o hârtie
creponată,
acum pot claxona
sentimentele
să se de la o parte
să nu mai urmărească
iubirea
ce trece strada
pe furiș,
mă încurcă
să mă mai închin
cu privighetori
când sunt în altarul cuvintelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu