joi, 26 mai 2016

Pergament scuturat de praf cu aplauze



De mă întind
în lanul proaspăt
de grâu
din cauza verdelui
mi se oprește ceasul,
devin vecin
cu dealul unde am copilărit,
telefonul își pierde vocea
ca un mecanic obosit
ce s-a străduit 
toată noaptea
să repare un vis,
deasupra nori curg
ca niște viori în cântec,
dacă plec din mine
pentru câteva secunde
când revin
melancoliile au migrene
îndoielile se retrag
din circulație
şi inima mea
nu mai bate
sub formă de cruce.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu