duminică, 15 mai 2016

Lumină adormită într-un nufăr



Numele îmi stă strâmb
pe umeri
de când anotimpurile
au început
să-mi iasă desfigurate
din inimă,
la prima vedere
am îndemânarea
unui deșert în devenire,
pe drumul
unde îmi iau adio de la mine
nu mai calc atât de senin,
cu îmbrățișările
unei femei
de-abia mai leg
câteva tufe de trandafiri,
din această cauză
am intrat
în această picătură de ploaie
poate am norocul
să cad
în decolteul unei femei
să-mi îmblânzesc imperfecțiunile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu