luni, 30 mai 2016

Aranjând sâmburele într-o piersică mâncată



Mi-am mutat inima
câțiva centimetrii
spre răsărit,
nu prea mai avea soare,
păstra aerul
pe care l-am respirat ieri
să îl folosească umbrele,
copacii aprobau
autorizațiile de construire
pentru cuiburi
cu mare întârziere,
iar veverițele uitau
săriturile din vara trecută
și le cautau
printre cojile de alune,
unele filiale de iubire
deschise de mine în oraș
a trebuit să le închid,
aveau puțină
lumină naturală,
nu sunt îngrijorat
că nimeni
nu i-a simțit lipsa
de la vechea adresă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu