vineri, 15 aprilie 2016

Sindromul înălțimii



De câte ori întâlnesc
pe stradă
stewardesa
din blocul vecin
îmi închei nasturii
de la haină
ca inima
să nu intre
în rezonanță cu a ei,
mă prefac
că îmi sare
limba de la ceas
și o înlocuiesc
cu un fir de iarbă
să ticăie mai încet,
mă opresc
lângă primul copac
ca și când aș avea
de rezolvat
o problemă de estetică,
urmărindu-l
cum munceşte
să-şi alcătuiască umbra,
îmi este frică
să nu se îndrăgostească
de mine
și să mă poarte în suflet,
de copil sufăr
de sindromul înălţimii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu