vineri, 1 aprilie 2016

Răni ale celui ce voi fi



Nu ştiu cine a scris
numele ei,
pe funicularul
ce-mi cară lumină
în artere,
hainele mele
vor să asculte muzică
şi când le pun
pe umerașe,
uşa nu se mai descuie,
decât cu diezi,
mă trezesc
cu noaptea în cap
să scutur
preşul de intrate
până dispar toți pașii
de pe el,
pentru că fotoliul
s-a transformat
în rumeguș
din cauza singurătății
acum am un impuls
să îl refac frumos,
lipindu-l
cu o emulsie de zahăr tos, 
chiar şi cardiograma,
uitată pe pian,
pe care am făcut-o
în urmă cu un an
a început să aibă puls.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu