marți, 19 aprilie 2016

Poveste despre o inimă singură


Marea căzuse
pe gânduri,
parcă locuisem
cândva aici
de aveam
aceleași emoții
ca și când m-aș fi întors
la casa
unde am copilărit,
era liniștită
și limpede,
lângă țărm
am observat
cum o sirenă
tricotează sub apă,
din alge subțiri,
un năvod
cu ochiuri egale,
se grăbea
parcă voia
să îl arunce
pe mal
să-mi fie ușor
să o prind.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu