miercuri, 20 aprilie 2016

Dorințe arhitecturale



Când ea lipsește
și nu știu
pe unde umblă,
nopțile sunt
pline de noduri,
nu am 
pe ce să-mi încălzesc
cuvintele
şi aprind aragazul,
așteptarea
începe să miroasă
a carte necitită,
perdeaua se stresează
de câte ori
o ridic și o las,
de-abia mă abțin 
să nu donez sângele
unui trandafir
poate el,
negociază mai bine
cu arhitectul orașului
ca majoritatea străzilor
să fie curbate
spre casa mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu