vineri, 18 martie 2016

Un sentiment pătat de nori



Ca tristeţile
să nu devină
erbivore,
nu am plâns nicidată
lângă o căpiţă de fân
sau pe vreo pajişte
unde verdele
îşi aniversa
adolescenţa,
nu vreau
să mai fac
încă o eroare,
cum demult
am lăsat umbrele
să se refugieze
sub poza mea
de pe cartea de identitate,
când am vrut
să le număr
să-mi completez biografia
mi s-a părut
că se așezase
la o coadă lungă,
toate pregătite
să mă declare dispărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu