duminică, 20 martie 2016

Premoniții care nu se uită



Am presimțit
că mâinile mele
se vor fisura
din cauza singurătății
și n-o să mai pot
aduna meteoriții
căzuți în spatele casei
să-i folosesc ca virgule,
nu o să mai am
cum scoate
pianul în grădină
să cânt
la concursurile
de muzică
organizate
de privighetori
și acum un deceniu,
când ea se pregătea
să mă expulzeze
din inimă
ca pe un diplomat
neinspirat,
le-am înfășurat
în zâmbetele ei,
ca într-o lumină
în care fotonii
își pierduse memoria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu