miercuri, 16 martie 2016

Erori anticipate



Dacă îmi e sete
nu topesc zăpadă
să beau apă,
din cauza depărtărilor albe
ascunse în  ea
s-ar putea
să mă transform
într-un chihlimbar
prin care să se vadă în mine
și erele geologice
înghesuite în oase,
inima ar deveni
un derdeluș roșu
de nu ar mai avea
nimeni curajul
să urce
să-mi țină de urât,
acum câteva zile
privirea plină de sloiuri
a unei femei,
ce strângea în mână
fluturaşul de salarii
cu o tristă ceremonie,
s-a înfipt
atât de adânc în mine,
încât cuvintele
de-abia mai respirau,
toate făcuseră pneumonie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu