miercuri, 2 martie 2016

Contemplând o statuie într-o zi de post



Statuia din centrul
oraşului
nu are măcar o batistă
să-şi șteargă
veacul de pe chip,
a fost
o femeie frumoasă
pământul din jur
încă mai are puls,
rochia ei înmărmurită
corectează aerul
de trepidaţii
precum istoria
denivelările
de pe zidurile
vechilor mănăstiri,
dacă i-aş pune
un polonic în mână
ar semăna cu mama
care ieşea pe stradă
să mă strige
să vin
și să gust ciorba
să nu iasă prea sărată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu