luni, 15 februarie 2016

Zăpada are gustul depărtării



Din cauza frigului
camera mea
s-a contractat atât de mult,
încât visele mi-au rămas afară,
ferestrele s-au micșorat
asemeni unor rame de tablouri
în care personajele pictate
au consumat tot aerul,
păstrez cuvintele pe sobă
să nu se prescurteze,
vântul
ca o puşlama de cartier
ridică tonul
că nu i-am pus scara
să se urce pe acoperiş,
melancolia se târăşte pe coate
să își facă loc în elegii,
ceaşca  de cafea
nespălată de ieri
pare începutul unei suburbii,
ninge abundent
albul îmi strivește privirea
dureros și lent,
mă simt ca un mecanic
ce nu îşi mai poate repara
măcar un sentiment.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu