joi, 25 februarie 2016

Tablou scorojit de tăcere



Colile de scris
se sculase
cu noaptea în cap
să întîmpine soarele,
mai țineau minte
obiceiurile pădurii,
stiloul căzuse pe gânduri
ca tulpina unui spic de grîu
în fața secerătorii,
trecerea de pietoni
desenată de mine
pe preşul de la intrare
nu avea nicio urmă
de pantofi cu toc,
statueta din bronz
avea migrene,
fotoliul îşi amintise
că-i fabricat din rumeguş
şi era trist,
cred că mai multă tăcere
ca aici,
s-ar putea găsi
în mâinile amputate
ale unui pianist.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu