luni, 8 februarie 2016

Ședință cu jaluzelele lăsate



De câte ori calcă
pe manuscrisele mele
risipite pe jos
i se accelerează
bătăile inimii,
dușumeaua
din lemn de fag
făce febră
și trebuie
să aduc un tâmplar
să o ia la rindea
să îi micșoreze
temperatura,
fotoliul
îşi dă husa jos,
îl car în altă cameră
să nu se transforme
în rumeguș,
ferestrele tremură
ca și când vântul
s-ar sprijini pe ele
să se urce pe acoperiș,
până nu țin o ședință
cu simțurile ei
ascuțite de patos,
despre cum poate
fi strivită noaptea
între două trupuri,
sângele nu vrea să ia
poziția pe loc repaos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu