duminică, 14 februarie 2016

Protecție socială

De câte ori traversez
strada
spre tinerețea mea
dungile albe
de pe trecerea de pietoni
îmi rămân impregnate
pe tălpile pantofilor
ca și când aș atinge
un pui de zebră
abia născut
ce nu a avut timp
să se usuce,
mă opresc și le șterg
cu prosopul umed
cu care curăț
și soarele de pete,
mi-e teamă ca lumea
să nu se ia
după urmele mele
și să urce în tramvaiul
cu roțile confecționate din vise
ce deraiază
sub rădăcinile ierbii
la ciocnirea
cu fiecare ciripit de vrăbii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu