duminică, 21 februarie 2016

Poem nervos



Poemul
devine nervos
dacă nu simte
printre versuri
miros
de femeie goală,
cuvintele
se prescurtează
de parcă
nu ar avea aer,
ideile îşi pun
ochelarii fumurii
să nu se vadă
când lăcrimează,
acceptă
la preţuri derizorii
culorile toamnei
să locuiască
în substantive,
între strofe
așează crizanteme
să nu se mai audă
bătăile inimii 
şi stiloul crede
ca este un cui
ce aşteaptă să-mi fie
bătut în mâna dreaptă
cu  care scriu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu