luni, 1 februarie 2016

Modelând albul



După ce ridic
un om de zăpadă
și merg la primul spital
să-i fac
testul de paternitate
mâinile mele
sunt atât de obosite
de parcă
în albul fulgilor de nea
cerul și-a depozitat
eternitatea,
de vor să adoarmă
pe calde serpentine
între două coapse
și pentru a nu repeta
plămădirea din grădină,
degetele
trebuie neapărat
să se învoiască la mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu