vineri, 12 februarie 2016

Accident poetic



Scriind un poem
despre cum inima mea
bate de la naștere
între labele Sfinxului,
aşa m-a prins pictorul
în tabloul de mărime naturală,
la final
în mâna stângă
mi-a pictat o grenadă,
să țină departe singurătatea
dacă cumva are de gând
să se mute
din suburbiile orașului
pe pânză,
să sperie scârțâitul lemnului
din care e făcută rama,
ar putea degrada culorile,
după ce i-a scos cuiul
să prindă opera în perete,
la scurt timp
s-a auzit o explozie
pe care şi azi
o mai ţin minte,
când am privit pictura
trupul meu
era încarcerat între cuvinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu