luni, 11 ianuarie 2016

Un poem sub formă de colivie



Când ea,
nu este cu mine
se ard filamentele
becurilor
din cauza singurătăţii,
prezentul
de la fereastră
până în bibliotecă
se divide
de mii de ori
şi ajunge
mai obosit
ca un asfinţit,
patul are migrene,
pereţii se pătează
de eczeme,
viselor mele
trebuie să le plătesc
transportul
să aflu
ce-mi rezervă
ziua de mâine,
este nevoie
să-mi micşorez
camera
sau să chem pe cineva
să o transforme
în colivie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu