vineri, 8 ianuarie 2016

Un poem fără cofeină

 
Uneori uit
ascuţitoarea de idei
acasă,
sar peste unele
îmbrăţişări,
uit mâinile
prin locuri
unde căldura
e catifelată,
când îi împart
lumina
pe zonele trupului
întotdeauna
îmi dă cu zecimale,
ultima oară
nu mi-am amintit
că i-am aşezat
un şezlong
într-un poem
ca soarele
să-i bronzeze
partea din biografie
ce nu vrea să
fie văzută,
dar după puţin timp
a aţipit,
a trebuit
să intru pe coate
printre silabe
să-i duc
o ceaşcă de cafea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu