joi, 14 ianuarie 2016

Ultimul şanţ de apărare



Împinge-mă încet
în mirosul tău
de femeie goală
şi lasă-mă să fac
din acest aer
un anotimp
mai proaspăt,
decât primăvara,
simţurile mele
s-au aliniat
după planetele solare,
declară-mă parc
de atracţii
pentru visele tale,
fanteziile mele
aşteaptă
cu şireturile descheiate,
stinge-mi
cu gura ta umedă
trandafirii aprinşi
de sub piele,
lasă unul
să îţi lumineze chipul,
iată, cartea
tăcerilor tale s-a deschis
la pagina treizeci
unde scrie
negru pe alb,
să astupi şanţul
din jurul inimii mele
cu lava
izvorâtă din trupul tău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu