miercuri, 20 ianuarie 2016

Promenadă cu şireturile desfăcute



Eu ies pe stradă în rate,
mai întâi trimit imaginaţia
să vadă dacă s-au adunat
lăutarii să cânte o horă
până se rotunjeşte oraşul
să nu mai aibă
pe unde intra tristeţea.

Urmează gândurile,
cărora le fac o ignifugare
cu pensula pe care o folosesc
să îngălbenesc pomii toamna,
ca nu cumva să întâlnească
vreo femeie
care îşi măreşte
decolteul cu telecomanda
şi să ia foc.

Apoi fac eu primii paşi,
partea cea mai neînsemnată,
asemeni unei zecimale de lumină
despărţită de lume
cu un felinar stins
pe post de virgulă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu