miercuri, 27 ianuarie 2016

Poezia ca o femeie fugită de acasă



Nu am reuşit nici azi
să scriu un text
din două rânduri
ca spaţiul dintre ele
să imite
cărarea din părul ei,
din cauza frigului
camera
s-a contractat atât de mult,
încât fanteziile
i-au rămas afară,
am lăsat pagina albă,
auzind
cum strigă pădurea
strivită în ea
să nu caligrafiez
absolut nimic
pentru a nu se bloca
între silabe
vreo căprioară rănită,
îmi e din ce în ce mai greu
să îndrept cuvintele,
înclinate
de grelele tăceri imperative,
de asta vă rog respectuos
să-mi iertaţi mirosul de pelin
din substantive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu