vineri, 29 ianuarie 2016

Oraș care nu îmi poartă numele



Sunt îngrijorat
ca și când umbra
mi-a alunecat în râu,
riscând să se înece,
oraşul a împrumutat
din textele mele
singurătatea
şi a împrăştiat-o
pe străzi,
din elegii
a luat tristeţea
şi a întemeiat suburbii
unde lăutarii
cântă romanțe,
a extras
din substantive
mirosul de pelin
şi l-a înghesuit
în rucsacul vântului,
acum toate acoperişurile
sunt  amare,
această așezare urbană
nu-mi poartă măcar numele
să-mi schimb semnătura
cu două vreascuri uscate
culese din parcul mâhnit din centru
împrejmuit de felinare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu