duminică, 17 ianuarie 2016

Maşina de făcut tuneluri în propoziţii



În întuneric
nu îmi este
dor de mine,
nu pot citi,
decât texte
care îmi aparţin,
gândurile sunt
ca nişte vrejuri uscate
rămase de astă toamnă,
mi se schimbă
vocea,
când am strigat
la un meteorit
să fie atent
pe unde circulă
să nu-mi dărâme
acoperişul,
întrucât visele
le am depozitate
în pod
mi-a răspuns un plop
plin de stele,
ceea ce înseamnă
că noaptea
vorbesc limba copacilor,
de fapt
când ea urcă lent
printre braţele mele,
e ca şi când ar dori
să adune
dintre două ramuri calde
cerul
ca pe un fruct invizibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu