marți, 5 ianuarie 2016

Exerciţii de educat mîinile să nu spună nimic



Ţin legătura
 cu universul
prin coşul de la casă,
are puţină funingine
pentru că aici
îmi ard visele,
pe deasupra acoperişului
mi-am construit
un funicular
să-mi care dimineţile
în ferestre,
sunt prieten cu norii,
îmi spală paşii
de lumina strivită
sub tălpi,
cu meteoriţii adunaţi
din gădină
mi-am pavat aleea
ce duce
spre inima femeii
ce m-a părăsit
în deceniul trecut,
praful cosmic
depus pe ierburi
îl adun cu grijă
şi îmi îndulcesc ceaiul,
dar când văd
cum zăpada aduce cerul
şi mi-l lipeşte de trup
ca pe un timbru
pe o scrisoare fără destinatar
am o stare
de parcă m-aş fi intoxicat
cu eternitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu