duminică, 31 ianuarie 2016

Diopriile inimii



Când privesc
lumea
din spatele inimii
mi se pare
că oraşul se închină
cu fulgere,
tăcerea
ca și când ar avea trei ani,
ronţăie
din conturul lucrurilor,
gândurile mele
asemeni unor lifturi
pline de sfinți
de la biserica demolată
urcă în cer
să nu se contamineze
ideile de eczeme,
vizibilitatea
nu este prea bună,
parcă în tapiseria
de pe perete
ea,
umblă desculţă
prin iarba proaspătă
şi pentru că nu mă găseşte
sărută ceaşca de cafea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu