marți, 5 ianuarie 2016

Desen naiv pe hârtie creponată


Am repartizat
singurătăţii
un teren viran
lângă inimă
să am unde arunca
miile de ciorne
ale visele mele
pline de erori,
cui să-i las durerile
şi cuvintele nerostite
dacă nu unei coli A4
care ştie prin ce dramă
a trecut pădurea,
când mă gândesc
ce flacără frumoasă
are iubirea,
cât de simplu
şi ce pricepere are 
să strivească noaptea
între două trupuri
până devine
incandescentă,
trebuie să admit
că poate intra aici,
oricând
o femeie ne anunţată
şi focul de sub pielea ei
să provoace un incendiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu