sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Cuvinte ornate cu ojă





Tânăra pe care o ţineam
ascunsă între versuri
dimineaţa
întindea
o rază de soare
proaspătă
între două strofe
şi îşi punea
hainele la aerisit,
se aşeza în faţa oglinzii
improvizată
dintr-o metaforă
mai lucioasă
şi îşi aranja fanteziile
în ordine crescătoare,
restul timpului
îşi îngrijea mâinile
să nu cumva vreun cititor
să dorească să i le sărute,
de câte ori
mă apropiam de manuscris
mirosea atât de tare a ojă
de parcă ar fi răsturnat
sticluţa pe cuvinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu