marți, 8 decembrie 2015

Poem cu pistrui



Privind-o îndelung
i-am descoperit
câteva defecte;
punctele cardinale
ale trupului
se mişcau
în funcţie
după cum braţele mele
îi mărunţea
singurătatea pe epidermă,
în umerii ei
lumina
nu apunea niciodată
şi becurile se plângeau
în fiecare seară
că din această cauză
le-a scăzut
valoarea de întrebuinţare,
când vreau
să-i însoţesc soarele
prin artere
să nu simtă singur
sunt aşa de multe
santinele la uşile inimii
că trebuie
să-mi pun ecusonul în piept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu