luni, 14 decembrie 2015

Contemplând o pădure tăiată



De mă apropii
de o carte necitită
simt mirosul
nevindecat
al pădurii tăiate,
aud
păsările refugiate
în cântecul lor,
cerul fluturând
printre rânduri
batiste albastre
în semn de adio,
ezitarea cuvintelor
este singura bucurie,
pulsul crescut
al metaforelor
dovada
că tânăra
ce locuia în ele
le-a părăsit,
tristeţea lipise
filele unele de altele
precum câteva
picături de sânge
strofele
unui poem nescris.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu