vineri, 6 noiembrie 2015

Poem scris în genunchi



Mai ales toamna
când mi se măreşte
golul din inimă
şi pot citi
de la distanţă
amprentele frunzelor
lăsate pe cer,
simt cum mama
îmi umblă
prin sânge
cu polonicul
în mână,
întrebându-mă
dacă ciorba
e prea fierbinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu