vineri, 20 noiembrie 2015

Coregrafii refuzate



M-a ameninţat că va părăsi
toate manuscrisele mele,
să fiu pregătit să pun ceva
în locul spaţiile albe,
poate o ploaie
mărunţind timpul,
o pădure de mesteceni
rămasă pe gânduri
după ce veacul
s-a terminat în mijlocul ei,
s-a săturat ca trupul
să-i fie ţinut prizonier
 în metafore,
să înoate în mii de propoziţii
pentru a salva ideile de la înec,
să urce cu un lift imaginar
până la ultimul etaj
al unui sonet
să fie văzută din depărtare,
nu mai poate rabda
singurătatea ascunsă
între silabe,
mai ales că nu-i niciun critic
disponibil
să îi spună cât e de frumoasă,
dansând prin interiorul cuvintelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu